Privită din perspectiva integrării, şcoala poate fi considerată spaţiul unde are loc un schimb intercultural al valorilor. Din acest punct de vedere, şcoala trebuie să pună accentul în mod deosebit pe interrelaţia continuă între toţi factorii implicaţi în educaţia copilului, să-şi focalizeze atenţia supra nevoilor reale ale tinerilor. Un lucru esenţial, pe care şcoala trebuie să-l ia în considerare, este faptul că există persoane diferite, motivaţii şi puncte de vedere diferite, şi că fiecare are dreptul la educaţie. În acest sens, este foarte important ca toţi copiii să fie crescuţi în spiritul iubirii, respectului şi toleranţei faţă de cei din jur. În realizarea acestui obiectiv o contribuţie importanţă o aduce Biserica şi şcoala. Este cunoscut faptul că educaţia religioasă se naşte, în primul rând, în sânul familiei, dar ea se continuă apoi în şcoală şi în Biserică. Această educaţie are rolul de a trezi în sufletul elevului sentimentul iubirii, al libertăţii şi permanentei legături cu Dumnezeu.
Biserica este cea care continuă lucrarea mântuitoare a lui Hristos, iar misiunea pe care o desfăşoară aceasta face parte din planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Ea este cea care propovăduieşte pe Hristos şi Evanghelia Sa prin cult şi Liturghie, aşa încât doctrina creştină socială este parte integrantă din concepţia creştină despre viaţă. Atunci când există un adevărat parteneriat între Biserică şi şcoală, profesorii de religie împreună cu slujitorii bisericii reuşesc să îndrepte paşii elevilor către adevăratele valori creştine. În acest sens, e necesar să amintim aici strânsa colaborare care există între Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Cluj-Napoca reprezentată prin părintele paroh Mihai Colţ şi şcolile arondate acesteia, respectiv Grupul Şcolar „SAMUS” şi Şcoala „Ion Agârbiceanu”. Această colaborare dăinuieşte de mai bine de 12 ani, pe parcursul cărora s-au desfăşurat o serie de activităţi în parteneriat, dintre care doar câteva vor fi amintite aici. Un impact deosebit asupra elevilor l-a avut proiectul educativ intitulat „Biserică, Şcoală, Familie” desfăşurat la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Cluj-Napoca care a avut ca obiective stimularea creativităţii, dobândirea unor competenţe de dezvoltare personală şi aprofundarea cunoştinţelor legate de Naşterea Domnului.
Diseminarea proiectului a constat în realizarea unei expoziţii de icoane pe sticlă şi în prezentarea unui program de colinde la biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”.Venirea moşului a constituit un adevărat prilej de bucurie pentru copii, aceştia primindu-l în sunete de clopoţei şi interpretând colindul lui Moş Crăciun.
O altă mărtuie a legăturii dintre cele două şcoli şi biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” o reprezintă şi cele două capele din cadrul celor două instituţii de învăţământ. Toate activităţile religioase extracurriculare din aceste şcoli încep printr-o rugăciune înălţată către Dumnezeu, prezenţa preotului la aceste activităţi având un impact deosebit asupra elevilor. Părintele este prezent în mijlocul tinerilor, nu doar la începutul şi sfârşitul anului şcolar ci şi la alte manifestări religioase realizate în şcoală. Cu ocazia hramului capelei „Sfântul Apostol Andrei” de la Grupul Şcolar „SAMUS”, când s-a organizat un proiect de parteneriat educaţional cu 12 şcoli partenere, intitulat „Icoana Sfântului Andrei prilej de întâlnire”, activităţile proiectului au început cu o rugăciune de binecuvântare înălţată către Dumnezeu, preotul fiind şi de această dată prezent în mijlocul elevilor. 
În 6 decembrie, când întreaga creştinătate ortodoxă îl sărbătoreşte pe „Sfântul Ierarh Nicolae”, părintele Mihai Colţ a săvârşit prima Liturghie în capela şcolii „Ion Agârbiceanu”. Atât pentru elevi cât şi pentru cadrele didactice din această intituţie de învăţământ, prezenţa la Sfânta Liturghie a fost un prilej de mare înălţare sufletească, fiecare având posibilitatea de a participa la Taina Spovedaniei şi Împărtăşaniei. Putem spune că trăirea religioasă poate fi învăţată numai prin crearea unor situaţii concrete de viaţă, iar acest lucru se poate face prin cuvânt şi faptă. „Lăsaţi copiii să vină la Mine” este o poruncă, nu numai o dorinţă a Mântuitorului. Sufletul copilului este plin de însuşiri frumoase, de aceea Mântuitorul condiţionează fericirea oamenilor de asemănarea sufletului lor cu al copiilor. Astfel, numic nu este mai primejdios decât exemplele rele pe care le văd la cei mari, ceea ce arată încă o dată răspunderea mare ce apasă pe umerii celor care trebuie să se ocupe de educaţia lor. Elevii şcolii “Ion Agârbiceanu” din Cluj-Napoca au demonstrat că Îl iubesc pe Dumnezeu şi că sunt preocupaţi de respectarea poruncilor Lui. Grăitoare în acest sens sunt dorinţa şi bucuria care s-a citit pe chipurile lor, atunci când au avut ocazia să participe la prima Liturghie săvârşită în capela şcolii în care ei învaţă. 
Urcarea tinerilor pe calea duhovnicească este marcată şi prin participarea la Taina Spovedaniei şi Împărtăşaniei în cele două mari posturi de peste an, Postul Paştelui şi Postul Crăciunului. Participarea la cele două Taine şi la slujbele specifice celor două mari sărbători, au rolul de a aduce bucuria şi trăirea morală pe care orice profesor de religie doreşte să o sădească în sufletul fiecărui elev. 
Omul are nevoie de un sistem de valori religioase care să-l ajute în formarea propriei personalităţi. Această colaborare fructuoasă dintre Biserică şi şcoală are un rol important în educaţia religios morală a elevilor. Toate aceste aceste activităţi desfăşurate nu ar fi fost posibile fără deschidere din partea şcolii şi fără susţinere din partea bisericii. Dorinţa de participare a elevilor la aceste activităţi în colaborare cu biserica este dovada vie a faptului că aceştia manifestă o atitudine pozitivă faţă de disciplina religie. Totuşi, nu putem să ignorăm faptul că societatea în care trăim este caracterizată de o criză a valorilor, ceea ce determină uneori în rândul adolescenţilor manifestarea unei atitudini de indiferenţă faţă de cultură, o modificare semnificativă în alegerea modelelor de viaţă, o respingere a acţiunilor morale, toate acestea având implicaţii în formarea personalităţii lor. De aceea, pe umerii profesorilor de religie apasă o sarcină grea, aceea de a forma deprinderi şi atitudini morale în rândul tinerilor. În sprijinul profesorilor de religie trebuie să vină întotdeauna preotul care, prin puterea Duhului Sfânt, aduce rugăciuni de binecuvântare şi luminare a minţii elevilor.
Marea poruncă dată de Domnul nostru Iisus Hristos Apostolilor săi „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă” (Mt. 28, 19-20) a rămas valabilă până în zilele noastre. Conform acestei porunci dată de Mântuitorul Iisus Hristos, atât preotul cât şi profesorul de religie au menirea de a sădi în sufletele elevilor cuvântul lui Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu şi de semeni şi păzirea poruncilor Lui. Astfel, atât Biserica cât şi şcoala rămân cele două două instutuţii de bază ale societăţii, în şcoală tinerii având posibilitatea să dobândească noi cunoştinţe necesare dezvoltării personalităţii lor, iar în Biserică putând să-şi găsească calea spre mântuire.
Din acest tablou al activităţilor religioase la care au participat elevii şcolii noastre reiese clar că aceştia au auzit vocea caldă, blândă şi chemarea tainică a lui Hristos: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi … şi Eu vă voi odihni pe voi…” (Mt. 11,28). Idealul de viaţă creştin este viaţa veşnică iar mijloacele prin care o putem obţine le găsim în învăţătura Domnului Iisus Hristos cu care trebuie să îi deprindem pe copii de mici. Îndemnul nostru, al dascălilor de religie către toţi elevii nu poate fi altul decât acesta: apropiaţi-vă de Hristos, care vă învaţă să trăiţi o viaţă înaltă şi vă ajută să deveniţi oameni credincioşi, cinstiţi şi drepţi. Scoala SAMUS Cluj-Napoca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu